Opinii

O agendă pentru Republica Moldova

autor Octavian Sergentu

Aprioric, ne-am propus să decodificăm corpusul doctrinar și ideologic și apoi să formulăm o agenda pentru viitorul Republicii Moldova.

 

O agendă pentru Republica Moldova?!

În luna noiembrie 2020 candidatul pro-european, Maia Sandu, ieșea victorios la scrutinul prezidențial din Republica Moldova. La 11 iulie 2021 în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile parlamentare anticipate și formațiunea politică PAS, proeuropean, al președintelui, obținea un scor confortabil și majoritatea în parlamentul de la Chișinău. Specialiștii din domeniu științelor politice au iterat faptul că recentele alegeri parlamentare deschid o nouă pagină în istoria Republicii Moldova. Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a anunțat „toleranța zero” pentru corupție și că va declanșa rapid câteva mecanisme menite să curețe justiția.

Corupția și crima organizată transfrontalieră reprezintă o hibă mai veche care s-a strecurat în zona pisho-somatică a Republicii Moldova.  Acest cerc al vicios al corupției din Republica Moldova îl identificăm la începutul anilor 90 din secolul al XX-lea, atunci când îl invocâm pe ministrul agriculturii sau premier Andrei Sangheli, afaceristul transnațional Boris Birștein până la liderul democrat Vladimir Plahotniuc sau ex-președintele moldovean Igor Dodon.

Tabloul electoral din Republica Moldova ne-a revelat că abordarea vectorilor geopolitici este una relevantă. În acest context, actualul partidul de guvernământ a fost identificat, fie și subliminal, cu vectorul european și euroatlantic. Pe de altă parte, fostul partener și aliat al PAS-ului, vorbim de Platforma Politică Dreptate și Adevăr a eșuat previzibil. Scorul electoral a fost unul previzibil. Declinul formațiunii s-a produs după victoria liderului său în alegerile locale. Formațiunea s-a erodat în timp, fiind lipsită de o busolă (viziune) și de o evaluare a pulsului societății. Apropos, în Republica Moldova se votează pe criterii geopolitice și geostrategice. Faptul că PPDA a optat pentru un discurs stricto sensu de politică internă evitând vocalizarea vectorilor geopolitici  a infirmat percepția că cetățenii din R.Moldova dispun de o saturație pentru geopolitică. Totodată, lipsa unor formatori de idei și comunicatori adaptați la rigorile prezentului. Iluzia obsesivă de recuperare a „miliardului pierdut” și a fostului lider democrat Vlad Plahotniuc au arătat că formațiunea nu a dispus de o cunoașterea exhaustivă a problemelor și așteptărilor oamenilor.

Revenind la victoria PAS-ului putem observa faptul că prioritățile președinției moldovenești și a partidului de guvernământ -Partidului Acțiune și Solidaritate- converg cu cele trei abordări esențiale pe care le revendică Uniunea Europeană- Justiție, Securitate și Solidaritate. Deci, în acest caz, observăm o abordare a formațiunii de la guvernare care decurge din agenda Uniunii Europene. Pe de altă parte, în una din emisiunile de la un post TV din Republica Moldova fostul consilier al Maiei Sandu, viitorul vicepremier și ministru al reintegrării RM, Vlad Kulminski, a avut o opinie euroatlantică, de depășire a stadiului unei „politici externe echilibrate” și încurajarea vectorului NATO. O poziție excelentă care trebuie salutată și încurajată.

În alt context, dispunem de o problematică sensibilă legată de apartenența la familia românească. Există câteva abordări politice în cazul relațiilor dinte Republica Moldova:

  1. Unirea imediată și necondiționată a Republicii Moldova cu România.
  2. Integrarea economică și culturală a Republicii Moldova cu Țara.
  3. Integrarea europeană (și euroatlantică) care, în principal, etapizat, implică România.

Indiscutabil, Republica Moldova dispune de o problemă legată de frontiera internă cum este regiunea Transnistria. Parțial, subiectul unei autonomii extinse a Găgăuziei, inclusiv în cazul frontierei culturale, nu se mai află pe agenda publică.  Cele două regiuni reprezintă teme de geopolitică și geocultură. Securitatea frontierelor și securitatea instituțională sunt legate una de alta, dar pot fi studiate, abordate și reglementate separat una de alta. La una din emisiunile „Ora expertizei” de la postul Jurnal TV am remarcat că există politicieni încremeniți în proiectele anilor 1990, pe când experții (de la Academia Română) revendică ca agenda guvernamentală să cuprindă un subiect sensibil, mereu invocat de Federația Rusă când izobarii săi geopolitici stagnau- Transnistria. Contrând fenomenul „corupției” ca reprezentând un fenomen și o amenințare din registrul securității naționale și internaționale și invocând un subiect suprasolicitat de majoritatea guvernărilor, experții noștri proiectează o „capcană strategică”. Dilema politică constă în faptul că atâta timp cât instituțional statul este bolnav și pasibil la acte de corupție nu poți să formulezi o viziune politică legată de frontierele interne și externe.

Reprezintă corupția amenințare cheie la adresa securității naționale? Indiscutabil.

Interesele grupurilor din interiorul statului sau a grupurilor transnaționale care produc vulnerabilități și amenințări la adresa statului. Totodată, există state care proiectează amenințări și subminează sistemic fundamentele instituționale și teritoriale ale statului.

Nu în ultimul rând, am vrea să ne expunem pe ideea de dreapta, stânga sau centrul politic. Evident, nu vom apela la „clivajele” lui Lipset și Rokkan, la tendințele centripede și centrifugare de pe eșchierul politic din Republica Moldova. Am auzit o inepție grosolană din partea unor politicieni cu un trecut care au invocate faptul că exclusiv „unioniștii” radicali sunt de dreapta. Alții, europeniștii intră în zona stângistă. Ori, pentru ei, dreapta este exclusive unionist. Și atunci cum interpretăm „unionismul” lui Nicolae Ceaușescu, a liderilor social-democrați din România care pledează pentru Unire. Și, aici, nu putem să observăm cum anumiți politologi, analiști politici din R.Moldova stabilesc o anume formațiune ca un punct fix în centrul eșchierului politic, ori în politică nu există abordări și oferte fixe. Adeseori, o formațiune politică se poziționează pe centru stânga sau pe centru dreapta. Precum în cazul echilibrului personal, nu poți face un al doilea pas tot la stânga pentru că cazi și nu poți să faci doi pași, unul după altul, la dreapta, că se întâmplă același lucru.  Tind să cred că anumite formule sau vocalize politice sunt extrapolate din România. Inclusiv, din grădina așa zisei drepte populiste românești.

Dreapta? O iluzie frumoasă.

Care va fi rolul și rostul noii guvernări politice de la Chișinău? În primul rând, trebuie să-și edifice și să furnizeze în spațiul public o agendă planificată de perspectivă. Care ar fi aceasta și în ce va consta modernizarea și reformarea sistemului politic?! Mai întâi de toate, guvernarea trebuie să modifice Constituția ca Lege fundamentală chintesențențială.

Aici, aș elucida câteva aspecte care mi se relevă:

  1. Modificarea glotonimului și etnonimului.
  2. Modificarea princiipilor de politică externă bazată pe „neutralitate” și abordarea formulei de parteneriate strategice și alianțe valorice.
  3. Consiliul de Securitate și de Apărare. Consiliul de Securitate și de Apărare.(CSA) trebuie să fie, aidoma României, o autoritate administrativă autonomă, care ar avea atribuții în organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională. Această autoritate ar urma să funcționeze în conformitate cu prevederile noii Constituții.

Pe de altă parte, se cere o (re)investigare și (re)evaluare al cadrului normativ legislativ și stabilirea unor obiective specifice:

  • Legea teritorial-administrativă- reorganizarea teritorial-administrativă care ar fi bazată pe 8 județe și subordonate la 3 regiuni-Nord, Centru, Sud.
  • Crearea unei Agenții a Funcționarilor Publici din Republica Moldova, care ar evalua la angajare, pe baza de examen, și ar monitoriza actele funcționarilor publici.
  • Elaborarea unei legi a pensiilor adecvată standardelor europene.
  • Realizarea unei Strategii de dezvoltare pentru 30 de ani; și multe altele.

Concluzii

Una din problemele cheie pe care trebuie să se aplece estabilshmentul basarabean constă în depășirea identitară sovietică, inclusiv în forma discursivă.

O altă problemă constă în depopulare și demografia precară și exodul cetățenilor în est. Subiectul diasporei este unul vital. Evaluarea și proiectarea vizionară cu privire la diasporă trebuie să fie cuprinsă în actul normativ și axiologic al guvernării. Evident, în contextul războiului cultural și civilizațional extrapolat de la global la local.

Evident, astăzi există o dispută al istoricismului cu modernismul. Unii, încă, se întreabă: ce reprezintă astăzi democrația? Am intrat în malaxorul celor patru mituri referențiale: mitul vârstei de aur, mitul salvatorului, mitul complotului și mitul progresului.

Barres spunea că „chiar dacă Patria nu este corectă, noi trebuie să fim alături de ea”.

Octavian Sergentu

Back to top button